| << inapoi | | ||
Mihai Eminescu ("De la formarea cabinetului...") (...) De trei ori să fi prădat tătarii tara în lung si-n lat, de trei ori să fi căzut ca nuorii locustele pe lanurile înflorite ale României, totusi n-ar fi produs pagubele pe care le aduc doi-trei ani de administratie rosie. Într-adevăr, dacă n-ar exista bietele tribunale cari de rău de bine tot sînt o amenintare permanentă pentru acesti oameni si cari, cu toată starea precarie si pururea primejduită a judecătorilor, tot îsi fac datoria cînd lucrurile prea se deoache, am asista la anarhia cea mai deplină de la un capăt pînă la altul al României. E o datorie imperioasă pentru d. Cogălniceanu de-a curăti atmosfera administratiei judetelor de mirosul de penitenciar răspîndit pretutindenea de partidul Warszawsky-Mihălescu. Pe calea acestor schimbări 1-ar binecuvînta poporul întreg, l-ar sprijini presa si opinia publică în genere. Administratia a devenit o adevărată pată pentru tara aceasta, o pepinieră de candidati de penitenciare, un loc de refugiu si de imunitate pentru cei ce au părăsit temnitele sau pentru cei cari sînt în perspectivă de-a intra în ele de acuma-nainte. stim că trebuie un curaj estraordinar, cînd ai pe un Lecca sau pe un Stolojan alături, de-a mătura fără crutare lepădăturile societătii cu cari rosii pretind a administra, stim că acest soi de oameni e-n stare a-ndrepta pistolul asupra pieptului unui ministru care ar încerca să-i înlăture, stim asemenea că nu d.Brătianu, ci acesti oameni sînt cei cari stăpînesc tara, exercitînd o estremă tiranie asupra sefi-lor lor chiar; dar acest înalt curaj civic d. Cogălniceanu trebuie să-l aibă. Da, va avea în contră-i banda de esploatatori rosii, dar în tabăra sa ar fi tara întreagă, sugrumată de adeptii lui Pazvantoglu. Această satisfacere e datorită tării întregi. Celelalte ramuri de administratie publică, oricît de rău împînzite ar fi cu oamenii silei, au totusi legi organice cari le fac contrabile. Dar în administratia atîrnătoare de Ministeriul de Interne controlul lipseste cu desăvîrsire. În privirea administratiei în senzul restrîns al cuvîntului România e dată în prada unei esploatări si a unei silnicii nemaipomenite, pe care d. Cogălniceanu, ca om cu esperientă politică, trebuie s Ne vine greu de-a vorbi de această administratie rosie, căci de rusinea si de cangrena tării noastre sîntem siliti a vorbi. Dorim din inimă ca d. Cogălniceanu să ne dea ocazie de a tăcea cel putin despre ea; căci epoca în care am putea-o mentiona cu laudă ne pare încă foarte depărtată. (Mihai Eminescu, Timpul, 20 iulie 1879; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 303-304) | ||
| << inapoi | | ||
