| << inapoi | | ||
Mihai Eminescu - conştiinţa neamului românesc «Cu un cuvânt, de la Rusia nu primim nimic. N-avem nevoie de patronagiul ei special si nu-i cerem decât ceea ce sântem in drept a-i cere ei, ca oricărui om de rând, cu fata curată: să respecte pe deplin conventia incheiată cu noi. Nici s-a bătut pentru noi, nici n-am poftit-o să se bată; deci nu are dreptul de a trata cu Turcia in numele nostru. Nici ea s-a luptat pentru noi, nici noi pentru dânsa, ci fiecare pentru sine si ale sale; ea pentru a implini mandatul Europei si pentru confratii ei de peste Dunăre; noi pentru noi. Deci incă o dată: Nu voim s-auzim de nici (Mihai Eminescu, ("Fără a prejudeca hotărârile adunărilor..."), Timpul, 28 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 42) «Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastră de Basarabie, pe care am căpătat-o inapoi, drept din dreptul nostru si pamânt din pământul nostru ? Pe cuvântul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din România. Va să zică onoarea Rusiei cere ca să se ia pe nedrept o bucată din România si aceeasi onoare nu cere respectarea conventiei iscalită ieri. Ciudată onoare intr-adevăr! Si pe ce se intemeiază acest point d’honneur? Fost-au Basarabia cucerită cu sabia ? Nu. Prin tratatul de Bucuresti de la 1812 s-a făcut această cesiune, nu ca pret al păcii, căci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia. Napoleon era asupra intrării in Rusia si trupele rusesti se intorceau in mars fortat, in ruptul capului, luând fata pământului românesc pe tălpile lor.» (Mihai Eminescu, ("In sfirsit vedem limpede..."), Timpul, 25 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 40-41) «Cestiunea retrocedarii Basarabiei cu incetul ajunge a fi o cestiune de existenta pentru poporul roman. Puternicul imparat Alexandru II staruieste sa cistige cu orice pret stapinirea asupra acestei parti din cea mai pretioasa parte a vetrei noastre stramosesti. Intelegem pe deplin aceasta staruinta, deoarece, la urma urmelor, pentru interesele sale morale si materiale, orice stat face tot ce-i sta prin putinta: Rusia este o imparatie mare si puternica, iara noi sintem o tara mica si slaba; daca dar tarul Alexandru II este hotarit a lua Basarabia in stapinirea sa, pentru noi, Basarabia e pierduta. Dar daca ne dam bine seama, nici nu e vorba sa pierdem ori sa pastram Basarabia : vorba e cum o vom pierde ori cum o vom pastra. Nenorocirea cea mare ce ni se poate intimpla nu este ca vom pierde si ramasita unei pretioase provincii pierdute; putem sa pierdem chiar mai mult decit atita, increderea in trainicia poporului roman. In viata sa indelungata niciodata poporul roman nu a fost la inaltimea la care se afla astazi cind cinci milioane de romani sint uniti intr-un singur stat. Mihai Viteazul a izbutit sa impreune sub stapinirea sa trei tari si sa pregateasca intemeiarea unui stat roman mai puternic, a fost insa destul ca Mihai Viteazul sa moara pentru ca planul urzit de dinsul sa se prabuseasca. Statul roman de astazi a trecut insa prin mai multe zguduiri si ramine statoric, fiindca are doua temelii : constiinta romanilor si increderea marilor natiuni europene. Daca vom cistiga de trei ori atit pamint pe cit avem si vom pierde aceste temelii, statul roman, fie el oricit de intins, va deveni o crestiune trecatoare, iar daca ne vom pastra temeliile de existenta sociala, Rusia ne poate lua ce-i place si pierderile ne vor fi trecatoare. Astazi e dar timpul ca sa intarim, atit in romani, cit si in popoarele mari ale Apusului, credinta in trainicia poporului roman. Rusia voieste sa ia Basarabia cu orice pret: noi nu primim nici un pret. Primind un pret, am vinde; si noi nu vindem nimic ! Guvernul rusesc insusi a pus cestiunea astfel incit romanii sint datori a raminea pina in sfirsit consecuenti motiunilor votate de catre Corpurile legiuitoare; nu dam nimic si nu primim nimic. Romanul care ar cuteza sa atinga acest principiu ar fi un vinzator.» (Mihai Eminescu, ("Cestiunea retrocedarii..."), Timpul, 10 februarie 1878, in Opere, vol X, Ed. Academiei, 1989, p.46) "«Basarabia» este numele medieval al Ţărei Româneşti şi vine de la nunele dinastiei Ţărei Româneşti, a Basarabilor." "Insuşi numele «Basarabia» ţipă sub condeiele tuseşti. Căci Basarabia nu însemnează decât ţara Basarabilor, precum Prusia înseamnă ţara ruşilor, România ţara românilor. Pe la 1370 Mircea I Basarab, care se intitula Despota Dibridicii, adică despotul Dobrogei, Domn al Silistrei şi al ţărilor tătăreşti, întinsese marginile domniei sale până la Nistru de-a lungul ţărmului Mării Negre, cucerind aceste locuri de al tătari. Pentru capătul veacului al patrusprezecelea stăpînirea Valahiei asupra acestor locuri e necontestabilă." "Cu sabia n-a fost luată însă nici Bucovina de austriaci, nici Basarabia de ruşi, ci prin fraudă". (Timpul, 1 martie 1878) «Era un obicei inainte ca Domnul, in ajunul de a se urca pe tron, sa se inchiza in zidurile unei vechi manastiri si sa treaca, intr-o reflectie de zile intregi, in revista trecutul tarii si al stramosilor, ca, fata cu zgomotul asurzitor al actualitatii, sa-si deschiza urechea sufleteasca in liniste si in tacere legendei trecutului. Exista inca in manuscris o carte romaneasca numita "Ceasornicul Domnilor" care cuprinde in mai multe volume atit infatisari din viata trecutului cit si norme de virtute si intelepciune. Era grea in adevar sarcina unui Domn in zilele vechi, care impreuna in el adeseori toata raspunderea si toata suveranitatea nationala, si ei erau prea buni crestini si prea buni patrioti pentru ca marimea misiunii lor pe pamint sa nu le atinga sufletul intr-un chip dureros. (Mihai Eminescu, ("Era un obicei inainte..."), Timpul, 10 mai 1881; in Mihai Eminescu, Opere, vol. XII, Ed. Academiei, 1985; pg. 160-170) | ||
| << inapoi | | ||
