| << inapoi | | ||
În unire e tăria Mihai Eminescu "Va să zică, dacă presupunem cumcă acest ziar e expresiunea opiniunei publice a Cehilor, atuncia Cehii cer o federatiune, care să garanteze desvoltarea liberă a fiecărui popor ca atare; - si se pare cumcă aceasta ar fi si ideia celorlalte nationalităti ale Austriei. Ce fac Românii pentru a se alia acestei idei? Căci vă încredintezi, dacă Românii vor lăsa să li scape si această ocaziune, dacă vor lăsa ca idea să se localizeze numai la popoarele, cari o manifestă în gura mare, dacă Românii nu vor ajuta să generalizeze căderea constitutiunei din Decembrie asupra imperiului întreg, - atuncia lupta noastră va deveni din ce în ce mai grea, căci în urmă nu va mai fi nimeni în opozitiune afară de noi, pe când azi avem atâtea natiuni, cari au interese comune nouă si se luptă alături de noi. In momentul când toate natiunile dau cu piciorul stării de faţă a lucrurilor, numind-o nesuferită si nesuportabilă, au si Românii dreptul si datoria a-i da cu piciorul, - căci pregetând si rămasi singuri pe câmpul de luptă, nimeni nu se va mai speria de opozitiunea noastră singuratecă. Nepăsarea noastră ne pierde. Să nu ne mirăm, dacă organele noastre de publicitate au devenit în timpul din urmă moi si împăcăcioase; căci, cum zice mai sus campionul presei boheme, contrarii vor sti totdeauna să ametească capetele pâna si a conducătorilor nostri cu promisiuni lucii, dar etern mincinoase. Cine ar crede cumcă Ungurii, chiar de-ar promite-o, vor găsi în ei atâta simt de dreptate, încât să redea de, de exemplu, autonomia Transilvaniei, pe care au răpit - o fără consimtământul Românilor? - Si apoi nici nu avem noi să cerem de la Unguri ceva, căci ei nu sunt competenti să ne dea nimica. Când un făcător de rele comite o infractiune în avere publică ori privată, nu e făcătorul de rele instanta competentă, de la care ai a cere îndărăt cele răpite, ci justitia. Se poate chiar ca justitia rău informată să fi legalizat apropierea făcătorului de rele; asta însă nu schimbă nimica din fiinta dreptului, căci cu toate astea, a doua zi, justitia bine informată va revoca o sentintă ori o aprobare nedreaptă . Această justitie pâna azi rău informată e tronul. Numai transactiunile direct cu tronul îi pot tinea pe Români pe terenul absolut al drepturilor lor, transactiuni de altă natură însă, care unite cu umilire să se subordoneze intereselor unei alte natiuni, sunt periculoase, criminale chiar. Ce drept mai mult pot avea Ungurii în această tară, unde în număr sunt mai egali cu noi , unde prin istorie sunt cu mult mai târziu veniii decât noi ? - Această influentă binefăcătoare si îndreptătită asupra tronului trebuie să se exerciteze însă laolaltă si în acelasi timpi cu celelalte natiuni nemultumite. A astepta să culegem fructele semănate de altii, e nedemn si periculos. Căci să ne aducem aminte, cumcă nimeni în Austria nu e obligat de a se face apărătorul nostru si răscumpărătorul drepturilor noastre, afară de noi însine. Azi foaia se întoarce si fiecare îsi caută de interesele sale proprii. In principiu au si început organele opozitiunii a localiza reforma Austriei, - astfel încât noi necercând de a o generaliza, ne vom trezi din nou cu renumitul răspuns : "A plânge putem, dar a ajuta nu", căci ei îsi vor fi isprăvit trebile si ne vor lăsa pe noi în voia sortii neenergiei noastre. Să ne grăbim dar de a ne declara solidari cu natiunile nemultumite ale Austriei; să păsim la o activitate comună cu ele, căci mâni chiar va fi prea târziu, mâni chiar se vor bucura numai aceia de fructele răsturnărei constituiunei, cari vor fi ajutat a o răsturna, - mâni nu va mai vrea nimeni să primească mâna de înfrătire a unui popor fără energie, spre a căpăta în schimb o nouă piedecă în drum, pe Unguri. Ungurii chiar tind într'acolo ca să localizeze reforma Austriei; - să nu lăsăm timp popoarelor ca să vadă, cumcă întru reconstructiunea Austriei inamici a Ungurilor se poate înconjura. Românii au nenorocirea de a nu avea încredere în puterile lor proprii; noi nu ne-am convins încă cumcă : puterea si mântuirea noastră în noi este! Articolul e publicat în Federatiunea (III) 1870, 22/10 Aprilie ca articol de fond. A apărut sub pseudonimul Varro si n-a fost reprodus de nici o editie a operelor lui Eminescu, afară, de aceea a clasicilor comentati. In prima parte a articolului, Eminescu reproduce după Politik, ziar al intereselor cehe, un articol în legătură cu aspiratiile cehe la federalizarea Austro - Ungariei. In partea a doua urmează comentariul lui Eminescu. | ||
| << inapoi | | ||
