2009 - Anul Eminescu - 120 de ani de la moartea "unui sfant tanar coborat dintr-o icoana" Astăzi credem că ar fi venit timpul ca să pretindem si noi ceea ce ni se cuvine de secoli. E timp să declarăm neted si clar că în tara noastră (căci este a noastră mai bine decât a orisicui) noi nu suntem nici vrem să fim maghiari ori nemti. Suntem români, vrem să rămânem români si cerem egala îndreptătire a natiunei noastre. Fată cu orice încercare de deznatiunalizare ori suprematizare, întrebăm cu răceală si constiuti de drepturile ce ni le dă aboriginetatea noastră si spiritul secolului: "Cine sunt acesti oameni si ce vor ei în tara noastră?"Să FACEM UN CONGRES Dacă răsturnarea ministeriului Giskra-Hasner ar aduce cu sine căderea sistemei, a constitutiunei, a dualismului, ce rol vor juca românii la regenerarea bătrânei Austrie? Sta-vor ei cu mânele în sân , cum sunt obicinuiti a sta, intimida-se-vor de tipetele bufone ale maghiarilor sau nemtilor, ori vor merge cu fruntea deschisă, solidari cu celelalte natiuni cari au aspiratiuni comune nouă, spre a apela la simtul de dreptate al tronului, spre a-l sili să ceadă vointelor supreme ale popoarelor? Până când să domnească cutare ori cutare si nu toti? >> continuare |
Mihai Eminescu - conştiinţa neamului românesc«Cu un cuvânt, de la Rusia nu primim nimic. N-avem nevoie de patronagiul ei special si nu-i cerem decât ceea ce sântem in drept a-i cere ei, ca oricărui om de rând, cu fata curată: să respecte pe deplin conventia incheiată cu noi. Nici s-a bătut pentru noi, nici n-am poftit-o să se bată; deci nu are dreptul de a trata cu Turcia in numele nostru. Nici ea s-a luptat pentru noi, nici noi pentru dânsa, ci fiecare pentru sine si ale sale; ea pentru a implini mandatul Europei si pentru confratii ei de peste Dunăre; noi pentru noi.Deci incă o dată: Nu voim s-auzim de nici (Mihai Eminescu, ("Fără a prejudeca hotărârile adunărilor..."), Timpul, 28 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 42) «Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastră de Basarabie, pe care am căpătat-o inapoi, drept din dreptul nostru si pamânt din pământul nostru ? Pe cuvântul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din România. Va să zică onoarea Rusiei cere ca să se ia pe nedrept o bucată din România si aceeasi onoare nu cere respectarea conventiei iscalită ieri. Ciudată onoare intr-adevăr! Si pe ce se intemeiază acest point d’honneur? Fost-au Basarabia cucerită cu sabia ? Nu. Prin tratatul de Bucuresti de la 1812 s-a făcut această cesiune, nu ca pret al păcii, căci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia. Napoleon era asupra intrării in Rusia si trupele rusesti se intorceau in mars fortat, in ruptul capului, luând fata pământului românesc pe tălpile lor.» (Mihai Eminescu, ("In sfirsit vedem limpede..."), Timpul, 25 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 40-41) «Cestiunea retrocedarii Basarabiei cu incetul ajunge a fi o cestiune de existenta pentru poporul roman. Puternicul imparat Alexandru II staruieste sa cistige cu orice pret stapinirea asupra acestei parti din cea mai pretioasa parte a vetrei noastre stramosesti. Intelegem pe deplin aceasta staruinta, deoarece, la urma urmelor, pentru interesele sale morale si materiale, orice stat face tot ce-i sta prin putinta: Rusia este o imparatie mare si puternica, iara noi sintem o tara mica si slaba; daca dar tarul Alexandru II este hotarit a lua Basarabia in stapinirea sa, pentru noi, Basarabia e pierduta. Dar daca ne dam bine seama, nici nu e vorba sa pierdem ori sa pastram Basarabia : vorba e cum o vom pierde ori cum o vom pastra. Nenorocirea cea mare ce ni se poate intimpla nu este ca vom pierde si ramasita unei pretioase provincii pierdute; putem sa pierdem chiar mai mult decit atita, increderea in trainicia poporului roman. In viata sa indelungata niciodata poporul roman nu a fost la inaltimea la care se afla astazi cind cinci milioane de romani sint uniti intr-un singur stat. Mihai Viteazul a izbutit sa impreune sub stapinirea sa trei tari si sa pregateasca intemeiarea unui stat roman mai puternic, a fost insa destul ca Mihai Viteazul sa moara pentru ca planul urzit de dinsul sa se prabuseasca. Statul roman de astazi a trecut insa prin mai multe zguduiri si ramine statoric, fiindca are doua temelii : constiinta romanilor si increderea marilor natiuni europene. Daca vom cistiga de trei ori atit pamint pe cit avem si vom pierde aceste temelii, statul roman, fie el oricit de intins, va deveni o crestiune trecatoare, iar daca ne vom pastra temeliile de existenta sociala, Rusia ne poate lua ce-i place si pierderile ne vor fi trecatoare. Astazi e dar timpul ca sa intarim, atit in romani, cit si in popoarele mari ale Apusului, credinta in trainicia poporului roman. Rusia voieste sa ia Basarabia cu orice pret: noi nu primim nici un pret. Primind un pret, am vinde; si noi nu vindem nimic ! Guvernul rusesc insusi a pus cestiunea astfel incit romanii sint datori a raminea pina in sfirsit consecuenti motiunilor votate de catre Corpurile legiuitoare; nu dam nimic si nu primim nimic. Romanul care ar cuteza sa atinga acest principiu ar fi un vinzator.» (Mihai Eminescu, ("Cestiunea retrocedarii..."), Timpul, 10 februarie 1878, in Opere, vol X, Ed. Academiei, 1989, p.46) "«Basarabia» este numele medieval al Ţărei Româneşti şi vine de la nunele dinastiei Ţărei Româneşti, a Basarabilor." "Insuşi numele «Basarabia» ţipă sub condeiele tuseşti. Căci Basarabia nu însemnează decât ţara Basarabilor, precum Prusia înseamnă ţara ruşilor, România ţara românilor. Pe la 1370 Mircea I Basarab, care se intitula Despota Dibridicii, adică despotul Dobrogei, Domn al Silistrei şi al ţărilor tătăreşti, întinsese marginile domniei sale până la Nistru de-a lungul ţărmului Mării Negre, cucerind aceste locuri de al tătari. Pentru capătul veacului al patrusprezecelea stăpînirea Valahiei asupra acestor locuri e necontestabilă." "Cu sabia n-a fost luată însă nici Bucovina de austriaci, nici Basarabia de ruşi, ci prin fraudă". (Timpul, 1 martie 1878) «Era un obicei inainte ca Domnul, in ajunul de a se urca pe tron, sa se inchiza in zidurile unei vechi manastiri si sa treaca, intr-o reflectie de zile intregi, in revista trecutul tarii si al stramosilor, ca, fata cu zgomotul asurzitor al actualitatii, sa-si deschiza urechea sufleteasca in liniste si in tacere legendei trecutului. Exista inca in manuscris o carte romaneasca numita "Ceasornicul Domnilor" care cuprinde in mai multe volume atit infatisari din viata trecutului cit si norme de virtute si intelepciune. Era grea in adevar sarcina unui Domn in zilele vechi, care impreuna in el adeseori toata raspunderea si toata suveranitatea nationala, si ei erau prea buni crestini si prea buni patrioti pentru ca marimea misiunii lor pe pamint sa nu le atinga sufletul intr-un chip dureros. (Mihai Eminescu, ("Era un obicei inainte..."), Timpul, 10 mai 1881; in Mihai Eminescu, Opere, vol. XII, Ed. Academiei, 1985; pg. 160-170) |
Mihail Eminescu despre ciuma roşie rusească:"(...) De trei ori să fi prădat tătarii tara în lung si-n lat, de trei ori să fi căzut ca nuorii locustele pe lanurile înflorite ale României, totusi n-ar fi produs pagubele pe care le aduc doi-trei ani de administratie rosie. ""Daca vom cistiga de trei ori atit pamint pe cit avem si vom pierde aceste temelii, statul roman, fie el oricit de intins, va deveni o crestiune trecatoare, iar daca ne vom pastra temeliile de existenta sociala, Rusia ne poate lua ce-i place si pierderile ne vor fi trecatoare. Astazi e dar timpul ca sa intarim, atit in romani, cit si in popoarele mari ale Apusului, credinta in trainicia poporului roman." "Ceea ce am cerut e ca guvernul liberal, presupunandu-l chiar compus din oameni instrainati, sa spuna sincer pericolele in care pluteste tara si sa se duca in intunericul din care a iesit, pentru a lasa sa lucreze oamenii a caror nume de la 1870 incoace e legat cu insesi destinele tarii si a caror cea mai mare glorie ar fi sa moara pentru o tara al carei trecut sa predomneasca in aceste momente, in care istoria intreaga a Romaniei e primejduita. Si creaza-se ca cel din urma razes din vremea lui Stefan Voda sau a maritilor Basarabi are mai mult simt istoric si mai multa iubire de tara decat veniturile care decid astazi asupra tarii romanesti." >> continuare |
Drepturile RomanieiMihail Eminescu"De cate ori s-au facut in Parlamentul nostru intrebari guvernului asupra adevaratelor conditii de pace ale Rusiei, de cate ori s-a ridicat in presa chestiunea Basarabiei, de atatea ori guvernul raspundea ca nu stie nimic, caci si celelalte guverne nu stiu nimic despre aceasta, iar in privinta Basarabiei ne raspundea < |
În unire e tăriaMihai Eminescu"Va să zică, dacă presupunem cumcă acest ziar e expresiunea opiniunei publice a Cehilor, atuncia Cehii cer o federatiune, care să garanteze desvoltarea liberă a fiecărui popor ca atare; - si se pare cumcă aceasta ar fi si ideia celorlalte nationalităti ale Austriei. Ce fac Românii pentru a se alia acestei idei? Căci vă încredintezi, dacă Românii vor lăsa să li scape si această ocaziune, dacă vor lăsa ca idea să se localizeze numai la popoarele, cari o manifestă în gura mare, dacă Românii nu vor ajuta să generalizeze căderea constitutiunei din Decembrie asupra imperiului întreg, - atuncia lupta noastră va deveni din ce în ce mai grea, căci în urmă nu va mai fi nimeni în opozitiune afară de noi, pe când azi avem atâtea natiuni, cari au interese comune nouă si se luptă alături de noi. In momentul când toate natiunile dau cu piciorul stării de faţă a lucrurilor, numind-o nesuferită si nesuportabilă, au si Românii dreptul si datoria a-i da cu piciorul, - căci pregetând si rămasi singuri pe câmpul de luptă, nimeni nu se va mai speria de opozitiunea noastră singuratecă. Nepăsarea noastră ne pierde. >> continuare |
Mihai Eminescu("Fără a prejudeca hotărârile adunărilor...")(...) Vrea Rusia să ne dea independenta ? N-o primim de la ea. Vrea să ne dea Dobrogea ? Asemenea n-o primim. Cu un cuvânt, de la Rusia nu primim nimic. N-avem nevoie de patronagiul ei special si nu-i cerem decât ceea ce sântem in drept a-i cere ei, ca oricărui om de rând, cu fata curată: să respecte pe deplin conventia incheiată cu noi. Nici s-a bătut pentru noi, nici n-am poftit-o să se bată; deci nu are dreptul de a trata cu Turcia in numele nostru. Nici ea s-a luptat pentru noi, nici noi pentru dânsa, ci fiecare pentru sine si ale sale; ea pentru a implini mandatul Europei si pentru confratii ei de peste Dunăre; noi pentru noi. Deci incă o dată: Nu voim s-auzim de nici (Mihai Eminescu, Timpul, 28 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 42) |
Mihai Eminescu("In sfirsit vedem limpede...")In sfarsit vedem limpede. Generalul Ignatieff a propus Guvernului nostru retrocedarea Basarabiei in schimbul a nu stiu caror petice de pamant de peste Dunare. Romania este singurul stat care azi e in primejdie de a fi desmembrat de chiar aliatul ei, dupa ce au incheiat o conventie, prin care i se garanteaza integritatea teritoriului. Romania vede zburand ca pleava in vant asigurarile unei conventii, a carei iscalituri sunt inca umede si care a incheiat-o cu o imparatie mare pe al carei cuvant se credea in drept sa se intemeieze. Si ce zice Austria la aceasta? Austria, pentru care gurile Dunarii sunt o conditie de existenta mai mult decat pentru noi? Dupa cat auzim, ea nu are nimic de zis, daca i se asigureaza neutralitatea intregii Dunari de jos. Dar cum sa se asigure aceasta neutralitate? Printr-un tratat? Ridicol! Tratarile se scriu astazi, pentru ca sa fie calcate a doua zi. Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastră de Basarabie, pe care am căpătat-o inapoi, drept din dreptul nostru si pamânt din pământul nostru ? Pe cuvântul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din România. Va să zică onoarea Rusiei cere ca să se ia pe nedrept o bucată din România si aceeasi onoare nu cere respectarea conventiei iscalită ieri. Ciudată onoare intr-adevăr! Si pe ce se intemeiază acest point d'honneur? Fost-au Basarabia cucerită cu sabia ? Nu. Prin tratatul de Bucuresti de la 1812 s-a făcut această cesiune, nu ca pret al păcii, căci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia. Napoleon era asupra intrării in Rusia si trupele rusesti se intorceau in mars fortat, in ruptul capului, luând fata pământului românesc pe tălpile lor. Cine i-a văzut intorcîndu-se, căzând pe drumurile tării de osteneală, nu putea zice că aceasta era o armie invingătoare, nici nu putea crede că peste curând succesele acelei armii aveau a-i câstiga o provincie. Se stie că diplomatia engleză, impreună cu vânzarea beiului grec Moruzi, a fost cauza cesiunii Basarabiei. Beiul grec si-a pierdut capul. Anglia e pedepsită abia astăzi. Si când Moldova au căpătat indărăt o parte din pământul ce pe nedrept i se luase, atunci s-a intins onoarea Rusiei si acea onoare cere ca să se ia indărăt de la noi ceea ce pe nedrept ni se luase ? Căci prin ce păcătuise Tările românesti Rusiei ? Nu le-am hrănit intr-atâtea rânduri ostirile, nu erau tările noastre adăpostul lor, doveditu-ne-am vreodată dusmanii ei ? Intr-adevăr nu găsim cuvinte pentru a califica această pretentiune, necum implinirea ei. Oare puterea cea mare a Rusiei i-ar da dreptul de a-si bate joc de lume, de noi, de ea insasi ? >> continuare |
Mihai Eminescu("Cestiunea retrocedarii...")"Cestiunea retrocedarii Basarabiei cu incetul ajunge a fi o cestiune de existenta pentru poporul roman. Puternicul imparat Alexandru II staruieste sa cistige cu orice pret stapinirea asupra acestei parti din cea mai pretioasa parte a vetrei noastre stramosesti. Intelegem pe deplin aceasta staruinta, deoarece, la urma urmelor, pentru interesele sale morale si materiale, orice stat face tot ce-i sta prin putinta: Rusia este o imparatie mare si puternica, iara noi sintem o tara mica si slaba; daca dar tarul Alexandru II este hotarit a lua Basarabia in stapinirea sa, pentru noi, Basarabia e pierduta. Dar daca ne dam bine seama, nici nu e vorba sa pierdem ori sa pastram Basarabia : vorba e cum o vom pierde ori cum o vom pastra. Nenorocirea cea mare ce ni se poate intimpla nu este ca vom pierde si ramasita unei pretioase provincii pierdute; putem sa pierdem chiar mai mult decit atita, increderea in trainicia poporului roman. In viata sa indelungata niciodata poporul roman nu a fost la inaltimea la care se afla astazi cind cinci milioane de romani sint uniti intr-un singur stat. Mihai Viteazul a izbutit sa impreune sub stapinirea sa trei tari si sa pregateasca intemeiarea unui stat roman mai puternic, a fost insa destul ca Mihai Viteazul sa moara pentru ca planul urzit de dinsul sa se prabuseasca. Statul roman de astazi a trecut insa prin mai multe zguduiri si ramine statoric, fiindca are doua temelii : constiinta romanilor si increderea marilor natiuni europene. Daca vom cistiga de trei ori atit pamint pe cit avem si vom pierde aceste temelii, statul roman, fie el oricit de intins, va deveni o crestiune trecatoare, iar daca ne vom pastra temeliile de existenta sociala, Rusia ne poate lua ce-i place si pierderile ne vor fi trecatoare. Astazi e dar timpul ca sa intarim, atit in romani, cit si in popoarele mari ale Apusului, credinta in trainicia poporului roman. Rusia voieste sa ia Basarabia cu orice pret: noi nu primim nici un pret. Primind un pret, am vinde; si noi nu vindem nimic ! Guvernul rusesc insusi a pus cestiunea astfel incit romanii sint datori a raminea pina in sfirsit consecuenti motiunilor votate de catre Corpurile legiuitoare; nu dam nimic si nu primim nimic. Romanul care ar cuteza sa atinga acest principiu ar fi un vinzator." (Mihai Eminescu, "Cestiunea retrocedarii...", Timpul, 10 februarie 1878, in Opere, vol X, Ed. Academiei, 1989, p.46) >> continuare |
Mihai Eminescu("Între legendele noastre?")Între legendele noastre nationale e una (în colectia Ispirescu) de straveche origine desigur si de o mare adâncime. Un om primeste de la ursite privilegiul "vietii fara moarte si tineretii fara îmbatrânire". Acesta trece pe lânga un oras si întreaba pe un târgovet, ce culegea mere într-o gradina, de când sta orasul acela?-De când lumea, raspunse omul culegând mai departe. Peste cinci sute de ani omul pururea tânar trece iar prin acel loc, dar de oras nici urma. Un cioban singur isi pastea oile cântând din fluier. -De când s-a risipit orasul de aici? întreaba el.-Ce oras ? i se raspunse. N-a fost niciodata, tot câmp limpede, bun de pasune a fost aici.-într-alt rând omul pururea tânar gasi aci un codru mare si un carbunar taind lemne. -De când e codrul? întreba-Da cine-l mai tine minte de cându-i ? raspunse carbunarul. Si în sfarsit peste alte cinci sute de ani, omul pururea tânar regasi iar un oras mare. În piata larma, trâmbite, tobe, steaguri, veselie.-De când e orasul ? întreba el, unde-i padurea, unde-i pastorul cu fluierul? Dar cine sa-i raspunza la toate întrebarile acestea ? fiecine în piata era preocupat de trebile lui proprii, de sine însusi, de ceea ce se petrecea împrejurul lui. >> continuare |
Mihai Eminescu("... Era un obicei inainte")«... Era un obicei inainte ca Domnul, in ajunul de a se urca pe tron, sa se inchiza in zidurile unei vechi manastiri si sa treaca, intr-o reflectie de zile intregi, in revista trecutul tarii si al stramosilor, ca, fata cu zgomotul asurzitor al actualitatii, sa-si deschiza urechea sufleteasca in liniste si in tacere legendei trecutului. Exista inca in manuscris o carte romaneasca numita "Ceasornicul Domnilor" care cuprinde in mai multe volume atit infatisari din viata trecutului cit si norme de virtute si intelepciune. Era grea in adevar sarcina unui Domn in zilele vechi, care impreuna in el adeseori toata raspunderea si toata suveranitatea nationala, si ei erau prea buni crestini si prea buni patrioti pentru ca marimea misiunii lor pe pamint sa nu le atinga sufletul intr-un chip dureros. Astazi natiunile si-au reluat suveranitatea, demosul cu clasele lui diferite, cu grupurile lui de interese determina viata publica; suveranul e mai mult un regulator al mecanismului statului, nu un suprem element de control. Demosul este insa adeseori un suveran nestatornic, inesperient, lesne crezator; preocupatiuni zilnice si absorbirea vietii lui intr-un vecinic prezent, negindirea lui nici la trecut, nici la viitor, lesniciunea de a-i distrage atentia prin serbari publice, prin intreprinderi hazardate, prin expediente factice, il fac adesea impropriu de a gindi mai adinc asupra unei cestiuni de interes public, il fac accesibil pentru fraza mare si surd pentru adevar. De aceea e bine daca ochi sobri, cari disting maretia inscenarii de insusi fondul piesei ce se joaca, (î)i atrag atentia asupra acestui din urma, pe cind simturile lui sint uimite de partea decorativa a vietii publice. >> continuare |
Mihai Eminescu("De la formarea cabinetului...")(...) De trei ori să fi prădat tătarii tara în lung si-n lat, de trei ori să fi căzut ca nuorii locustele pe lanurile înflorite ale României, totusi n-ar fi produs pagubele pe care le aduc doi-trei ani de administratie rosie. Într-adevăr, dacă n-ar exista bietele tribunale cari de rău de bine tot sînt o amenintare permanentă pentru acesti oameni si cari, cu toată starea precarie si pururea primejduită a judecătorilor, tot îsi fac datoria cînd lucrurile prea se deoache, am asista la anarhia cea mai deplină de la un capăt pînă la altul al României. E o datorie imperioasă pentru d. Cogălniceanu de-a curăti atmosfera administratiei judetelor de mirosul de penitenciar răspîndit pretutindenea de partidul Warszawsky-Mihălescu. Pe calea acestor schimbări 1-ar binecuvînta poporul întreg, l-ar sprijini presa si opinia publică în genere. Administratia a devenit o adevărată pată pentru tara aceasta, o pepinieră de candidati de penitenciare, un loc de refugiu si de imunitate pentru cei ce au părăsit temnitele sau pentru cei cari sînt în perspectivă de-a intra în ele de acuma-nainte. stim că trebuie un curaj estraordinar, cînd ai pe un Lecca sau pe un Stolojan alături, de-a mătura fără crutare lepădăturile societătii cu cari rosii pretind a administra, stim că acest soi de oameni e-n stare a-ndrepta pistolul asupra pieptului unui ministru care ar încerca să-i înlăture, stim asemenea că nu d.Brătianu, ci acesti oameni sînt cei cari stăpînesc tara, exercitînd o estremă tiranie asupra sefi-lor lor chiar; dar acest înalt curaj civic d. Cogălniceanu trebuie să-l aibă. Da, va avea în contră-i banda de esploatatori rosii, dar în tabăra sa ar fi tara întreagă, sugrumată de adeptii lui Pazvantoglu. Această satisfacere e datorită tării întregi. Celelalte ramuri de administratie publică, oricît de rău împînzite ar fi cu oamenii silei, au totusi legi organice cari le fac contrabile. Dar în administratia atîrnătoare de Ministeriul de Interne controlul lipseste cu desăvîrsire. În privirea administratiei în senzul restrîns al cuvîntului România e dată în prada unei esploatări si a unei silnicii nemaipomenite, pe care d. Cogălniceanu, ca om cu esperientă politică, trebuie s Ne vine greu de-a vorbi de această administratie rosie, căci de rusinea si de cangrena tării noastre sîntem siliti a vorbi. Dorim din inimă ca d. Cogălniceanu să ne dea ocazie de a tăcea cel putin despre ea; căci epoca în care am putea-o mentiona cu laudă ne pare încă foarte depărtată. (Mihai Eminescu, Timpul, 20 iulie 1879; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 303-304) |
